O PARTIDĂ FANTASTICĂ!
Partida Ubilava – G.Timoshenko, 1974-1979:
Autor: Axinte Stefan
COPILUL ȘI COMPETIȚIA
„Cand copilul meu pierde, vrea sa jucam inca o data. Totul a devenit o competitie. Trebuie sa fie primul care se incalta, primul care intra in baie, primul care urca treptele, primul care se spala pe dinti”, se confeseaza o mamica.„Aceasta graba si dorinta de a fi in competitie e perfect normala. Incepe sa-si faca aparitia in jurul varstei de 4-5 ani, cand copiii sunt foarte buni la ceea ce se numeste categorizare. Exista categorii precum mic-mare, repede-incet iar atunci cand incep sa faca categorii inseamna ca deja compara”, sustine autorul cartii „How Toddlers Thrive”, Tohav Klein. Atunci cand copiii incep sa compare isi spun: „Stai putin. Exista oameni care sunt mai rapizi decat mine. Vreau sa fiu cel mai rapid.” sau „Vreau sa fiu cel mai mare”. Un alt motiv pentru care copiii devin competitivi la 5-6 ani este ca isi dezvolta abilitati noi, pe care se bucura sa le afiseze, de multe ori intr-o maniera competitiva. Vestea buna data de specialisti e ca desi dorinta de competitie ii poate afecta pe copii, aceasta nu va lovi in stima lor de sine prea mult. Incepand insa cu varsta de 7-8 ani „daca te afli in varf si dintr-o data cazi, iti pierzi increderea in sine si vei trai esecul ca o experienta care iti va devasta sinele”, sustine Susan Harter, psiholog.Cum reactioneaza copiii in situatii de competitie, in functie de varstaIntre 4 si 6 ani Apare dorinta frecventa de competitie, fara a fi afectata cu adevarat stima de sine a copiilor. Copiii devin competitivi pentru ca descopera capacitatea de a categoriza, de exemplu: repede-incet, slab-puternic etc..Intre 6 si 8 ani Se joaca mai mult de dragul distractiei si amuzamentului. Se bucura atunci cand au dreptate si sunt in centrul atentiei. Prefera jocurile simple, cu cateva reguli. Isi doresc sa castige si sa fie primii. Se descurca mult mai bine in activitatile de cooperare. Sunt mai afectati de pierdere decat in intervalul de varsta 4-6 ani. Sunt recomandate mai mult activitatile de grup, care presupun colaborare. Stima lor de sine poate fi afectata daca sunt impinsi in competitii pe care le pierd.Intre 9 si 12 ani Inteleg mai bine situatiile de competitie. Incep sa inteleaga mai bine propriile competente, iar stima de sine nu va fi foarte afectata de un esec in competitie. Pot vedea competitia ca modalitate prin care isi imbunatatesc abilitatile. Se pot bucura de joaca bazata pe competitie, in care un jucator castiga, iar altii pierd. Situatiile de competitie nu ii afecteaza in mod neaparat, daca au surse alternative de bucurie si motivatie.Intre 12 si 14 ani De la aceasta varsta ar trebui sa li se vorbeasca despre competitie. Influenta prietenilor creste. Inteleg faptul ca succesul se poate datora nu doar talentului si abilitatii, ci si efortului depus. Creste nevoia de recunoastere sociala si recompense.Intre 14 si 18 ani Sunt mai capabili sa recunoasca aspectele pozitive si negative ale competitiei. Competentele lor devin o parte importanta a imaginii de sine. Devin capabili sa atinga un echilibru intre competitie si cooperare. Modelele oferite de adulti raman importante.
Specialistii recomanda activitati non-competitive pentru copii, care sa ii ajute sa isi dezvolte abilitati, iar numai de la varsta de 12 ani in sus, ar trebui sa li se insufle ideea de competitie „oficiala”. Iata cateva tipuri de activitati recomandate copiilor cu varsta cuprinsa intre 6-12 ani: Jocuri de sansa si jocuri de strategie. Activitati de grup ce presupun colaborare. Activitati de echipa. Jocuri distractive.Care este granita dintre competitia „buna” si competitia „rea”?Intr-o situatie de competitie „buna” , copiii sunt invatati ca a castiga nu inseamna totul si sunt orientati catre: imbunatatirea propriilor abilitati, pe bucuria de a participa si pe incercarea de a face tot ce le sta in putinta pentru a obtine un rezultat bun. A castiga este un bonus care poate insoti sau nu aceasta experienta.Competitia buna pune accentul pe munca de echipa si cooperare.In competitia „rea”, copiii sunt invatati ca a castiga este cel mai important, li se vorbeste despre „a fi cel mai bun”, iar pierderea competitiei este resimtita ca un esec total, care il caracterizeaza pe copil in general.Cand este utila competitia?
Cand il motiveaza pe copil sa isi imbunatateasca abilitatile, fara ca ideea de castig sa devina dominanta Cand copilul invata abilitati sociale si emotionale care il ajuta sa faca fata pierderii si sa interactioneze corect cu alti copii participanti la competitie In competitiile intre echipe, copiii invata sa coopereze.Cand competitia nu e benefica? cauzeaza rani fizice si/sau emotionale provoaca anxietate exagerata copilului scade increderea in sine umileste copilul strica relatiile sociale ale copilului scade nevoia si disponibilitatea de a avea grija de alte persoane diminueaza performanta e doar pentru beneficiul parintilorPoti citi mai multe aici.Ce facem cand parintii sunt competitivi?Parintii competitivi simt dezamagire si tristete atunci cand copiii lor pierd o competitie, punand multa presiune asupra celor mici. Cum iti poti limita atitudinea competitiva: Lasa-l pe profesor sau antrenor sa decida care este pregatirea de care are nevoie copilul tau. Respecta motivele pentru care copilul tau decide sa participe la o competitie. Nu toti copiii sunt la fel de competitivi si nu pentru toti castigul este esential.
Poti citi mai multe despre parintii competitivi aici.Ce abilitati sunt antrenate in situatiile de competitie? luarea de decizii autocontrol disciplina maturitate sigurantaCare sunt beneficiile competitiei pentru copii? copiii isi descopera abilitatile si limitele ii ajuta pe cei mici sa seteze scopuri si obiective ajuta la gestionarea si intelegerea pierderii si a esecului il ajuta pe copil sa invete lucruri noi ajuta la dezvoltarea abilitatilor necesare pentru rezolvarea de probleme permite asumarea unor reguli ii invata pe copii despre reguli si cum sa se descurce in fata unui grup, dar si sa lucreze in grup Pentru copilul tau ce inseamna competitia?
DE LA CE VÂRSTĂ SĂ ÎNVĂȚĂM COPIII ȘAH ?
Micul Sahist
· Mulți părinți mă întreabă care este vârsta ideală pentru a începe studiul șahului .Din start vreau să precizez că nu este vorba de vârstă ,ci de copil !Fiecare copil este unic și răspunsul este clar particular – sunt diverși factori care conjugă armonios pentru un debut precoce .Chiar dacă mintea lor este pregătită deja la 4 ani să absoarbă ca un burete extrem de multe informații ei nu sunt din punct de vedere fizic și emoțional capabili sau pregătiți să participe la concursuri . Studiul șahului ordonează mintea , induce multe reguli și dezvoltă o minte logică și analitică ,acest lucru este mai important la început.Nu este indicat ca în primii ani să primeze nepărat competițiile . Mult mai important este cultivarea plăcerii de a juca și de a participa regulat la cursuri . O activitate intelectuală precum studiul jocului de șah creează obișnuințe benefice și conferă premiza ca în copilărie orice nou domeniu de cunoaștere să fie privit cu dechidere -open mind !- și curiozitate , dublate de plăcerea intrinsecă descoperirii lumii . Regularitatea duce la sporirea încrederii ,este ca un contract in care părintele și instructorul îl au cu copilul . Fiecare își respectă fișa postului și evoluția va fi lină și continuă. De pildă ,eu recomand ca fișele cu diagrame lucrate să fie îndosariate . Astfel după ceva timp ,când automat va crește volumul dosarului ,va crește automat și stima de sine a copilului ! Uau ,eu am lucrat astea ? Uau cât am lucrat ! ș.a.m.d.Șahul, ca orice alt sport, presupune și efort. Apare și rolul studiului individual și de aici vorbim deja de PERFORMANȚĂ . Cei care își doresc mai mult își vor spori eforturile pentru a accede în cadrul unui club de șah , vor participa la competiții – 6 ani se pare că e vârsta ideală -Cu cât avansăm mai mult în studiul șahului, cu atât studiul se intensifică mai mult. Apar noțiuni despre deschideri, strategiile jocului de mijloc și finaluri . Pentru a deveni campion este nevoie foarte multă muncă și timp, chiar sacrificii ,este vorba de a renunța la o parte din plăcerile copilăriei . Dar -atenție- asta numai și numai când există o pasiune sau o dorință arzătoare ,când șahul te-a subjugat definitiv.Rolul primului instructor sau antrenor este decisiv. Acum se pun bazele bunelor obiceiuri legate de muncă , de a te deprinde cu studiul și înțelegerea șahului , cu bunele maniere și spiritul de fair-play ! Este despre a te căli emoțional pentru a pute a face față competițiilor dar și în viață ,unde sunt multe provocări pe care trebuie să le înfrunți și sî încerci permanent să le depășești ! Trebuie să înveți să pierzi -clamez mereu : Prima victorie este să înveți să pierzi !! Cine știe să piardă ,este pregătit pentru victorii ! Adulții înțeleg mult mai bine ,acest lucru ,retrospectiv .sigur s-au întâlnit cu multe situații dificil de gestionat . Sunt orgolioși -ceea ce nu e rău – și copii sunt orgolioși. Dar bine canalizat și direcționat orgoliul poate fi motorul evoluției unei cariere .Rolul părinților este determinant ,ei trebuie să încurajeze permanent și să susțină NECONDIȚIONAT -copilul , pentru a-i asigura confortul psihic necesar .Ceea ce pare la început doar un joc distractiv -de aici și jocul ca joacă !- învățarea prin joc devine cu timpul o activitate crucială ,creează destinul sau parcursul unui copil de succes sau al unui campion pe eșichier !Și lucrul cel mai important nu rezidă nepărat in trofeele câștigate ci în munca ta cu tine ,în evoluția ta ca persoană ! Dar despre asta ,altă dată .
LOCUL III EUROPEAN !!!
PERFORMANȚA LA EA ACASĂ , IAȘAH !!
O diplomă mult râvnită ,mult disputată și mult așteptată ! Cu atat mai mare e bucuria. Felicitări sportivilor și antrenorilor ! Mulțumim tuturor pentru încredere și suport ! Vă așteptăm să vă alăturați echipei câștigătoare ! Viitorul sună bine !
Morala șahului -Benjamin Franklin, 1779 !!
Jocul de șah, este cel mai vechi și universal joc cunoscut între oameni; căci originalul său depășește memoria istoriei și a fost, de nenumărate veacuri, amuzamentul tuturor națiunilor civilizate din Asia, perșilor, indienilor și chinezilor. Europa o are peste 1.000 de ani; spaniolii l-au răspândit în partea lor din America și începe în ultima vreme să-și facă apariția în aceste state nordice. Este atât de interesant în sine, încât nu are nevoie de viziunea câștigului pentru a induce angajarea în ea; și de acolo nu se joacă niciodată pentru bani. Cei, deci, care au timp liber pentru asemenea distracții, nu pot găsi una mai nevinovată; iar piesa următoare, scrisă cu scopul de a corecta (pentru câțiva dintre prieteni tineri) unele mici nepotriviri în practicarea ei, arată în același timp că, în efectele sale asupra minții, poate fi nu doar inocentă, ci avantajoasă. , atât pentru învins cât și pentru învingător.
Jocul de șah nu este doar o distracție inactivă. Câteva calități foarte valoroase ale minții, utile în cursul vieții umane, urmează să fie dobândite sau întărite prin aceasta, astfel încât să devină obiceiuri, gata în toate ocaziile. Căci viața este un fel de șah, în care avem adesea puncte de câștigat și concurenți sau adversari cu care trebuie să ne luptăm și în care există o mare varietate de evenimente bune și rele, care sunt, într-o oarecare măsură, efectele prudenței. sau lipsa acesteia.
Atunci, jucând șah, putem învăța:
1. Previziunea, care privește puțin în viitor și ia în considerare consecințele pe care le poate avea o acțiune: căci jucătorului i se întâmplă continuu: „Dacă mut această piesă, care vor fi avantajele noii mele situații? Adversarul meu o face ca să mă enerveze? Ce alte mișcări pot să fac pentru a o susține și pentru a mă apăra de atacurile lui?”
2. Circumspecția, care cercetează întreaga tablă de șah, sau scena acțiunii, relațiile mai multor piese și situații, pericolele la care sunt expuse, respectiv, diferitele posibilități de a se ajuta reciproc, probabilitățile pe care adversarul le poate face. cutare sau cutare mișcare și atacă aceasta sau cealaltă piesă; și ce mijloace diferite pot fi folosite pentru a evita accidentul vascular cerebral sau pentru a-i întoarce consecințele împotriva lui.
3. Atenția, să nu facem mișcările prea grăbite. Acest obicei este cel mai bine dobândit prin respectarea strictă a legilor jocului, cum ar fi: „Dacă atingi o piesă, trebuie să o muți undeva; dacă o așezi, trebuie să o lași să stea”. Și, prin urmare, este mai bine ca aceste reguli să fie respectate, deoarece jocul devine astfel mai mult imaginea vieții umane și în special a războiului; în care, dacă te-ai pus fără prudență într-o poziție proastă și periculoasă, nu poți obține permisiunea inamicului tău de a-ți retrage trupele și de a le așeza mai sigur; dar trebuie să suporti toate consecințele imprudenței tale.
Și, în sfârșit, învățăm prin șah obiceiul de a nu fi descurajat de situațiile rele prezente în starea treburilor noastre, obiceiul de a spera într-o schimbare favorabilă și acela de a persevera în căutarea resurselor. Jocul este atât de plin de evenimente, există o asemenea varietate de întorsături în el, folosul lui este atât de supus unor întorsături bruște și, atât de des, după o lungă contemplare, descoperă mijloacele de a te elibera de o presupusă dificultate de netrecut. , acela este încurajat să continue competiția până la capăt, în speranța unei victorii prin propria pricepere, sau, cel puțin, de a da un impas, prin neglijența adversarului nostru. Și oricine consideră, ceea ce vede deseori în șah, că anumite piese de succes sunt susceptibile să producă prezumție și, în consecință, neatenție, prin care se pierde mai mult decât s-a câștigat prin avantajul precedent; în timp ce nenorocirile produc mai multă grijă și atenție, prin care pierderea poate fi recuperată, va învăța să nu fie prea descurajat de succesul prezent al adversarului său și nici să dispere de norocul final, la fiecare mic control pe care îl primește în urmărirea aceasta.
Pentru ca, prin urmare, să fim deschiși mai des să alegem această distracție benefică, de preferință față de altele care nu sunt însoțite de aceleași avantaje, trebuie luată în considerare orice împrejurare care ar putea spori plăcerea acesteia; și orice cuvânt sau acțiune care este nedreaptă, lipsită de respect sau care în vreun fel poate genera neliniște, ar trebui evitată, contrar intenției imediate a ambilor jucători, adică de a petrece timpul în mod agreabil. Prin urmare,
1. Dacă se convine să se joace conform regulilor stricte, atunci acele reguli trebuie respectate întocmai de ambele părți; și nu ar trebui să fie insistat doar pentru o parte, în timp ce nu e respectat și de cealaltă: pentru că acest lucru nu este echitabil.
2. Dacă se convine să nu se respecte întocmai regulile, dar una dintre părți cere indulgențe, atunci ar trebui să fie la fel de dispus să le permită și celeilalte.
3. Nicio mișcare falsă (incorectă) nu ar trebui să fie făcută pentru a ieși dintr-o dificultate sau pentru a obține un avantaj. Nu poate fi nicio plăcere să joci cu o persoană odată detectată într-o astfel de practică neloială!
4. Dacă adversarul tău are mult timp să joace, nu ar trebui să-l grăbești și să nu-ți exprimi vreo neliniște față de întârzierea lui. Nu trebuie să cântați, să fluierați, să nu vă uitați la ceas, să nu luați o carte pentru a citi, să nu dați o bătaie cu picioarele pe podea sau cu degetele pe masă și să nu faceți nimic care să-i deranjeze atenția, deoarece prin toate aceste lucruri îl nemulțumiți. Și nu vă arată priceperea în joc, ci viclenia sau grosolănia voastră!
5. Nu ar trebui să te străduiești să-ți distrezi și să-ți înșeli adversarul, pretinzând că ai făcut mișcări proaste și spunând că acum ai pierdut jocul, pentru a-l face sigur și neglijent, și neatent la planurile tale; căci aceasta este doar înșelăciune, și nu pricepere în joc.
6. Nu trebuie, când ai obținut o victorie, să folosești vreo expresie triumfătoare sau jignitoare și nici să arăți prea multă plăcere; dar străduiește-te să-ți consolezi adversarul și să-l faci mai puțin nemulțumit de el însuși prin orice expresie amabilă și civilizată, care poate fi folosită cu adevărat; cum ar fi: „Înțelegi jocul mai bine decât mine, dar ești puțin neatent; sau, joci prea repede; sau, Ai avut ce e mai bun din joc, dar s-a întâmplat ceva care ți-a abătut gândurile și asta a transformat-o în favoarea mea.”
7. Dacă ești spectator, în timp ce alții joacă, observă cea mai perfectă liniște. Căci dacă dai sfaturi, jignești ambele părți; acela, împotriva căruia îl dai, pentru că poate cauza pierderea jocului său; acela, în favoarea căruia îl dai; pentru că, deși ar fi bine, și el o urmează, își pierde plăcerea pe care ar fi putut-o avea, dacă i-ai fi permis să gândească până când și-a trecut prin minte. Chiar și după o mutare sau mai multe mișcări, nu trebuie, prin înlocuirea pieselor, să arătați cum ar fi putut fi jucat mai bine: pentru că asta nemulțumește și poate provoca dispute sau îndoieli cu privire la adevărata lor situație. Toți cei care vorbesc cu jucătorii, le diminuează sau le distrag atenția și, prin urmare, fac ceva neplăcut; nici nu trebuie să dai cel mai mic indiciu nici uneia dintre părți, prin orice fel de zgomot sau mișcare. — Dacă o faci, nu ești vrednic să fii spectator. Este indicat doar în propriul joc atunci când ai o oportunitate, nu în a critica sau a amesteca sau a consilia jocul altora.
În cele din urmă.
Dacă jocul nu trebuie jucat riguros, conform regulilor menționate mai sus, atunci moderați-vă dorința de victorie asupra adversarului și fiți mulțumit de plăcerea de a juca, beneficiile și invățămintele care decurg din eventuala înfrângere.Nu fugi cu nerăbdare spre orice avantaj temporar oferit de lipsa de pricepere sau de neatenție a adversarului; dar arată-i cu bunăvoință că printr-o astfel de mișcare pune sau lasă o piesă în pericol și nesprijinită; că prin altul își va pune regele într-o situație periculoasă etc. Prin această atitudine generoasă (atât de opusă ideei de câștiga cu orice preț) s-ar putea să pierzi într-adevăr jocul în fața adversarului tău, dar vei câștiga ceea ce este mai bun, stima, respectul și afecțiunea lui; împreună cu aprobarea tăcută și bunăvoința spectatorilor imparțiali.
Performanța în șah la vârste mici
-Super GrandMaster-
- Cuprins
- COPILUL
– cele 2 frici sau bariere
De ce le place copiilor șahul ? -ideea este ca piesele sunt mai mici decât ei, este o lume care poate fi controlată, acea lume devine jucăria lor! - ECHIPA: părintele și antrenorul
- Munca cu copilul ,munca in echipa – CLUBUL DE ȘAH
Pentru fiecare copil în parte ,a pătrunde în lumea minunată a șahului este o aventură personală, este POVESTEA în jurul căreia gravitează toată copilăria.
Mintea copiilor la 5, 6 sau 7 ani nu este încă acaparată de alte tentații astfel că jocul de șah reprezintă soarele în jurul cărui gravitează toate dorințele și bucuriile, este o geneză personală care evoluează cu fiecare partidă, cu fiecare turneu, cu fiecare lecție și cu fiecare experiență deosebită! Jocul de șah care este joc, este și viață trăită la intensități maxime și asemeni literaturii sau celorlalte arte este o re-creare a realității, o (re)modelare potrivit aspirațiilor! Este o certitudine dovedită, șahul creează lumi noi, fiecare copil care vine în șah își creează o lume numai a lui, unde este stăpân deplin, are putere desăvâșită asupra locuitorilor -piesele de șah- trăiește cu ele și prin ele de multe ori, este și suveran dar și supus, prieten sau dușman. Este absolut hilar și emblematic să asiști atunci când un copil care iese cu zâmbetul pe buze după o partidă câștigată și povestește unui părinte care n-are o treabă cu șahul cum a atacat el dama și a fugit, cum a făcut o furculiță și a avut avantaj dar apoi și-a dat o tură, că adversarul l-a legat și cum în final a obținut un pion liber, adversarul și-a dat tura pe el și cu alt pion a făcut damă și a dat mat!
Un patos al povestirii, o (re)trăire fascinantă despre lumea lui, a șahului care îi definește universul lui-și numai al lui !
Primul pas în lumea minunată a șahului ! Ești asemenea lui Neil Armstrong făcând primul pas pe Lună !
ca apoi, mai târziu să interacționeze cu alți copii , cu alte lumi asemănătoare dar totuși atât de diferite!
