Lună: februarie 2023

COPILUL ȘI COMPETIȚIA

„Cand copilul meu pierde, vrea sa jucam inca o data. Totul a devenit o competitie. Trebuie sa fie primul care se incalta, primul care intra in baie, primul care urca treptele, primul care se spala pe dinti”, se confeseaza o mamica.„Aceasta graba si dorinta de a fi in competitie e perfect normala. Incepe sa-si faca aparitia in jurul varstei de 4-5 ani, cand copiii sunt foarte buni la ceea ce se numeste categorizare. Exista categorii precum mic-mare, repede-incet iar atunci cand incep sa faca categorii inseamna ca deja compara”, sustine autorul cartii „How Toddlers Thrive”, Tohav Klein. Atunci cand copiii incep sa compare isi spun: „Stai putin. Exista oameni care sunt mai rapizi decat mine. Vreau sa fiu cel mai rapid.” sau „Vreau sa fiu cel mai mare”. Un alt motiv pentru care copiii devin competitivi la 5-6 ani este ca isi dezvolta abilitati noi, pe care se bucura sa le afiseze, de multe ori intr-o maniera competitiva. Vestea buna data de specialisti e ca desi dorinta de competitie ii poate afecta pe copii, aceasta nu va lovi in stima lor de sine prea mult. Incepand insa cu varsta de 7-8 ani „daca te afli in varf si dintr-o data cazi, iti pierzi increderea in sine si vei trai esecul ca o experienta care iti va devasta sinele”, sustine Susan Harter, psiholog.Cum reactioneaza copiii in situatii de competitie, in functie de varstaIntre 4 si 6 ani Apare dorinta frecventa de competitie, fara a fi afectata cu adevarat stima de sine a copiilor. Copiii devin competitivi pentru ca descopera capacitatea de a categoriza, de exemplu: repede-incet, slab-puternic etc..Intre 6 si 8 ani Se joaca mai mult de dragul distractiei si amuzamentului. Se bucura atunci cand au dreptate si sunt in centrul atentiei. Prefera jocurile simple, cu cateva reguli. Isi doresc sa castige si sa fie primii. Se descurca mult mai bine in activitatile de cooperare. Sunt mai afectati de pierdere decat in intervalul de varsta 4-6 ani. Sunt recomandate mai mult activitatile de grup, care presupun colaborare. Stima lor de sine poate fi afectata daca sunt impinsi in competitii pe care le pierd.Intre 9 si 12 ani Inteleg mai bine situatiile de competitie. Incep sa inteleaga mai bine propriile competente, iar stima de sine nu va fi foarte afectata de un esec in competitie. Pot vedea competitia ca modalitate prin care isi imbunatatesc abilitatile. Se pot bucura de joaca bazata pe competitie, in care un jucator castiga, iar altii pierd. Situatiile de competitie nu ii afecteaza in mod neaparat, daca au surse alternative de bucurie si motivatie.Intre 12 si 14 ani De la aceasta varsta ar trebui sa li se vorbeasca despre competitie. Influenta prietenilor creste. Inteleg faptul ca succesul se poate datora nu doar talentului si abilitatii, ci si efortului depus. Creste nevoia de recunoastere sociala si recompense.Intre 14 si 18 ani Sunt mai capabili sa recunoasca aspectele pozitive si negative ale competitiei. Competentele lor devin o parte importanta a imaginii de sine. Devin capabili sa atinga un echilibru intre competitie si cooperare. Modelele oferite de adulti raman importante.

Specialistii recomanda activitati non-competitive pentru copii, care sa ii ajute sa isi dezvolte abilitati, iar numai de la varsta de 12 ani in sus, ar trebui sa li se insufle ideea de competitie „oficiala”. Iata cateva tipuri de activitati recomandate copiilor cu varsta cuprinsa intre 6-12 ani: Jocuri de sansa si jocuri de strategie. Activitati de grup ce presupun colaborare. Activitati de echipa. Jocuri distractive.Care este granita dintre competitia „buna” si competitia „rea”?Intr-o situatie de competitie „buna” , copiii sunt invatati ca a castiga nu inseamna totul si sunt orientati catre: imbunatatirea propriilor abilitati, pe bucuria de a participa si pe incercarea de a face tot ce le sta in putinta pentru a obtine un rezultat bun. A castiga este un bonus care poate insoti sau nu aceasta experienta.Competitia buna pune accentul pe munca de echipa si cooperare.In competitia „rea”, copiii sunt invatati ca a castiga este cel mai important, li se vorbeste despre „a fi cel mai bun”, iar pierderea competitiei este resimtita ca un esec total, care il caracterizeaza pe copil in general.Cand este utila competitia?

Cand il motiveaza pe copil sa isi imbunatateasca abilitatile, fara ca ideea de castig sa devina dominanta Cand copilul invata abilitati sociale si emotionale care il ajuta sa faca fata pierderii si sa interactioneze corect cu alti copii participanti la competitie In competitiile intre echipe, copiii invata sa coopereze.Cand competitia nu e benefica? cauzeaza rani fizice si/sau emotionale provoaca anxietate exagerata copilului scade increderea in sine umileste copilul strica relatiile sociale ale copilului scade nevoia si disponibilitatea de a avea grija de alte persoane diminueaza performanta e doar pentru beneficiul parintilorPoti citi mai multe aici.Ce facem cand parintii sunt competitivi?Parintii competitivi simt dezamagire si tristete atunci cand copiii lor pierd o competitie, punand multa presiune asupra celor mici. Cum iti poti limita atitudinea competitiva: Lasa-l pe profesor sau antrenor sa decida care este pregatirea de care are nevoie copilul tau. Respecta motivele pentru care copilul tau decide sa participe la o competitie. Nu toti copiii sunt la fel de competitivi si nu pentru toti castigul este esential.

Poti citi mai multe despre parintii competitivi aici.Ce abilitati sunt antrenate in situatiile de competitie? luarea de decizii autocontrol disciplina maturitate sigurantaCare sunt beneficiile competitiei pentru copii? copiii isi descopera abilitatile si limitele ii ajuta pe cei mici sa seteze scopuri si obiective ajuta la gestionarea si intelegerea pierderii si a esecului il ajuta pe copil sa invete lucruri noi ajuta la dezvoltarea abilitatilor necesare pentru rezolvarea de probleme permite asumarea unor reguli ii invata pe copii despre reguli si cum sa se descurce in fata unui grup, dar si sa lucreze in grup Pentru copilul tau ce inseamna competitia?

DE LA CE VÂRSTĂ SĂ ÎNVĂȚĂM COPIII ȘAH ?

Micul Sahist

  · Mulți părinți mă întreabă care este vârsta ideală pentru a începe studiul șahului .Din start vreau să precizez că nu este vorba de vârstă ,ci de copil !Fiecare copil este unic și răspunsul este clar particular – sunt diverși factori care conjugă armonios pentru un debut precoce .Chiar dacă mintea lor este pregătită deja la 4 ani să absoarbă ca un burete extrem de multe informații ei nu sunt din punct de vedere fizic și emoțional capabili sau pregătiți să participe la concursuri . Studiul șahului ordonează mintea , induce multe reguli și dezvoltă o minte logică și analitică ,acest lucru este mai important la început.Nu este indicat ca în primii ani să primeze nepărat competițiile . Mult mai important este cultivarea plăcerii de a juca și de a participa regulat la cursuri . O activitate intelectuală precum studiul jocului de șah creează obișnuințe benefice și conferă premiza ca în copilărie orice nou domeniu de cunoaștere să fie privit cu dechidere -open mind !- și curiozitate , dublate de plăcerea intrinsecă descoperirii lumii . Regularitatea duce la sporirea încrederii ,este ca un contract in care părintele și instructorul îl au cu copilul . Fiecare își respectă fișa postului și evoluția va fi lină și continuă. De pildă ,eu recomand ca fișele cu diagrame lucrate să fie îndosariate . Astfel după ceva timp ,când automat va crește volumul dosarului ,va crește automat și stima de sine a copilului ! Uau ,eu am lucrat astea ? Uau cât am lucrat ! ș.a.m.d.Șahul, ca orice alt sport, presupune și efort. Apare și rolul studiului individual și de aici vorbim deja de PERFORMANȚĂ . Cei care își doresc mai mult își vor spori eforturile pentru a accede în cadrul unui club de șah , vor participa la competiții – 6 ani se pare că e vârsta ideală -Cu cât avansăm mai mult în studiul șahului, cu atât studiul se intensifică mai mult. Apar noțiuni despre deschideri, strategiile jocului de mijloc și finaluri . Pentru a deveni campion este nevoie foarte multă muncă și timp, chiar sacrificii ,este vorba de a renunța la o parte din plăcerile copilăriei . Dar -atenție- asta numai și numai când există o pasiune sau o dorință arzătoare ,când șahul te-a subjugat definitiv.Rolul primului instructor sau antrenor este decisiv. Acum se pun bazele bunelor obiceiuri legate de muncă , de a te deprinde cu studiul și înțelegerea șahului , cu bunele maniere și spiritul de fair-play ! Este despre a te căli emoțional pentru a pute a face față competițiilor dar și în viață ,unde sunt multe provocări pe care trebuie să le înfrunți și sî încerci permanent să le depășești ! Trebuie să înveți să pierzi -clamez mereu : Prima victorie este să înveți să pierzi !! Cine știe să piardă ,este pregătit pentru victorii ! Adulții înțeleg mult mai bine ,acest lucru ,retrospectiv .sigur s-au întâlnit cu multe situații dificil de gestionat . Sunt orgolioși -ceea ce nu e rău – și copii sunt orgolioși. Dar bine canalizat și direcționat orgoliul poate fi motorul evoluției unei cariere .Rolul părinților este determinant ,ei trebuie să încurajeze permanent și să susțină NECONDIȚIONAT -copilul , pentru a-i asigura confortul psihic necesar .Ceea ce pare la început doar un joc distractiv -de aici și jocul ca joacă !- învățarea prin joc devine cu timpul o activitate crucială ,creează destinul sau parcursul unui copil de succes sau al unui campion pe eșichier !Și lucrul cel mai important nu rezidă nepărat in trofeele câștigate ci în munca ta cu tine ,în evoluția ta ca persoană ! Dar despre asta ,altă dată .

LOCUL III EUROPEAN !!!

LOCUL III EUROPEAN !
PERFORMANȚA LA EA ACASĂ , IAȘAH !!
O diplomă mult râvnită ,mult disputată și mult așteptată ! Cu atat mai mare e bucuria. Felicitări sportivilor și antrenorilor ! Mulțumim tuturor pentru încredere și suport ! Vă așteptăm să vă alăturați echipei câștigătoare ! Viitorul sună bine !